Introducere


Numele de sericicultură vine de la cuvîntul latin ser-seris care înseamnă mătase, iar denumirea ştiinţifică a viermelui de mătase al dudului este Bombyx mori.

 Sericicultura este o ramură a Zootehniei care se ocupă cu studiul biologiei şi tehnologiei reproducerii, creşterii şi ameliorării tuturor speciilor de viermi de mătase care produc gogoşi, în scopul obţinerii mătăsii naturale.

CICLUL EVOLUTIV AL VIERMELUI DE MĂTASE

Viermele de mătase al dudului sau fluturele de mătase (Bombyx mori L.) face parte din grupa insectelor care se dezvoltă în cadrul unei  metamorfoze complete, evoluând prin 4 stadii diferite: ou (sau sămânţa), larvă (viermele de mătase), crisalidă (nimfă sau pupă) şi fluture (adult).Ouăle sau sămânţa reprezintă primul stadiu al ciclului evolutiv, ele fiind depuse de fluturele femel imediat după împerechere.

După fecundare, timp de trei zile au loc procese de embriogeneză, apoi începe diapauza care durează în funcţie de rasă, de factorii genetici şi de mediu, la rasele de la noi fiind de 9-10 luni, din iulie până în aprilie. După diapauză, ouăle sunt puse în condiţii optime, incubează timp de 10-14 zile, proces care se încheie cu ecloziunea larvelor.

Stadiul larvar variază în funcţie de rasă, fiind cuprins între 25 şi 35 de zile, larvele evoluând prin  cinci vârste, delimitate de patru perioade de repaus, numite „somnuri”, timp în care are loc schimbarea tegumentului în urma năpârlirilor.

Vârsta I durează 4-5 zile (din care ultima zi este de somn), vârsta a II-a 3-4 zile (ultima zi de somn), vârsta a III-a 4-5 zile (din care 1.5 zile de somn), vârsta a IV-a 6-8 zile (din care ultimele două de somn), iar vârsta a V-a durează 8-13 zile, fiind urmată de îngogoşare.

La trei zile gogoaşa este terminată, având loc în continuare profunde transformări morfofiziologice, care conduc în final la formarea crisalidei, stadiu ce durează 10-12 zile, când apar fluturii, ce trăiesc fără să consume hrană 8-18 zile, timp în care are loc împerecherea şi depunerea ouălor. Întregul ciclu evolutiv al viermilor de mătase Bombyx mori durează între 57 şi 71 zile, la care se adaugă şi diapauza.

STADIUL DE OU

             Reprezintă primul stadiu al ciclului evolutiv, durata sa totalizând cca. 300 zile în cazul raselor monovoltine, (cu o singură generaţie pe an) sau  120 zile în cazul raselor bivoltine (cu două generaţii pe an). Ca material de reproducţie ouăle speciei Bombyx mori poartă denumirea de ,,sămânţă’’, iar cele depuse de o singură femelă ,,pontă’’.

Diapauza. Diapauza reprezintă o stare de repaus aparent, ce survine în stadiul de ou şi se caracterizează prin respiraţie redusă şi încetarea diviziunii celulare, reprezentând o reacţie de adapt  are a cărei manifestare şi-a pierdut dependenţa faţă de acţiunea directă a factorilor nefavorabili de mediu, fapt ce o deosebeşte de hibernare.

Suprimarea diapauzei se aplică în scopul creşterii viermilor de mătase în serii repetate şi constă în împiedicarea instalării sau în întreruperea diapauzei, tratamentul fiind condiţionat de vârsta ouălor. Pentru aceasta s-au elaborat mai multe metode: mecanice, electrice, chimice şi radiaţii ionizante.

 ECLOZIUNEA LARVELOR

La sfârşitul perioadei de incubaţie, care nu va depăşi 13-14 zile, are loc ecloziunea larvelor, proces ce durează în mod obişnuit două zile, maximum trei, dependent de condiţiile de temperatură, umiditate şi luminozitate. Cu două – trei zile înainte de ecloziune, ouăle, ca urmare a consumării de către larve a învelişului seros, se decolorează, iar suprafeţelor lor devin din nou convexe, în interior se aud pocnituri, iar uneori ouăle saltă de pe suprafeţele lor.

Ecloziunea are loc de obicei dimineaţa între orele cinci şi zece. În prima zi apar câţiva spionii (primele larve), care nu se opresc pentru creştere. în următoarele 2-3 zile iese cel mai mare număr de larve şi anume: în prima zi 43-44%, a doua zi 40-42%, iar restul în zilele următoare. Viermii întârziaţi, cca 2-3% care ies în zilele următoare nu se folosesc la creştere, se îndepărtează o dată cu cojile şi cu ouăle rămase neeclozionate.

 STADIUL DE LARVA

În vorbirea curentă, larva poartă denumirea de viermele de mătase şi are o formă cilindrică alungită, puţin aplatizată ventral. Corpul unei larve se compune din trei părţi: cap, torace şi abdomen, este acoperit la exterior de tegument, o formaţiune de natură chitinoasă cu rol de protecţie, excreţie şi de exoschelet. Tegumentul este alcătuit din trei straturi: cuticula, hipoderma şi membrana bazală.

Morfofiziologia viermelui de matase

sursa http://gujo.com/
Organele de simţ sunt reprezentate prin analizatorii tactili, olfactivi şi vizuali, cei auditivi lipsesc.

Organele tactile sunt fomate din peri senzitivi, situaţi pe tegument. Acestea au la bază celule senzoriale, prin intermediul cărora recepţionează excitaţiile mecanice din mediul extern.

Organele olfactive, bine dezvoltate, sunt reprezentate prin peri olfactivi, situaţi pe antene şi mandibule, iar cele gustative sub forma unor celule senzitive (specializate, dispuse pe mandibule).

Organele vizuale sunt reprezentate prin şase perechi de ochi “simpli”, aşezaţi la baza antenelor.

Administrarea hranei si somn

SURSA http://gujo.com/


sursa http://gujo.com/

Schimbarea tegumentului (naparlirea)

Ingogosarea

 

SURSA http://www.youtube.com/watch?v=jEFTtahOvGo&feature=related

Stadiul  de CRISALIDA

La sfârşitul stadiului larvar, larva nu mai consumă hrană, se retrage în locuri liniştite unde îşi construieşte gogoaşa timp de trei zile şi trei nopţi. După alte trei-patru zile de la terminarea acesteia, în urma unor profunde modificări morfofiziologice are loc ultima năpârlire şi rezultă crisalida, cu particularităţile de formă, culoare şi conformaţie specifice.


SURSA http://www.youtube.com/watch?v=-3qzcGOAq80&feature=related
 STADIUL DE FLUTURE

În preajma transformării crisalidei în fluture, tegumentul acesteia se cutează, devine mai puţin aderent, se deshidratează şi se rupe în regiunea capului şi pe linia dorsală. Apariţia unei pete umede la unul din capetele gogoşii este semnul că fluturele trebuie să iasă. Cu ajutorul picioarelor, fluturele depărtează firele de mătase, formându-se un orificiu rotund cu marginile de culoare brună, orificiu pe unde fluturele îşi scoate întâi capul afară, apoi picioarele, iar după câteva eforturi, iese complet afară.

Imperecherea

Depunerea pontei

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: