CERCETARE

INSTITUTUL DE STIINTELE VIETII, USAMV CLUJ-NAPOCA

FOTO BY Loredana Voiculescu 31.05.2011

LABORATOR AL DISCIPLINEI DE APICULTURA-SERICICULTURA, USAMV Cluj-Napoca

Laboratory from University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine of Cluj-Napoca

Proiecte Sericicultura

PN II – Parteneriate – 51014 – CO-SERISTECH (1356) Conservarea potentialului genetic si a biodiversitatii resurselor sericicole autohtoneDirector de proiect: Conf. Dr. Ioan PaşcaPerioada de derulare: 2001Valoarea: 10 000 lei

CEEX III – 230/ 13.08.2006 Sericicultura – de la traditie la biotehnologie de varf in FP7, Seris-TechDirector de proiect: Şef Lucr. Dr Ing. Daniel DezmireanPerioada de derulare: 2006-2008Valoarea: 130 000 lei

CNCSIS – TD: Evaluarea efectului biologic al extractelor din polen asupra dezvoltarii viermilor de matase si investigarea biochimica a capacitatii antioxidante a polenului de albineDirector de proiect: Drd. Biol. Cristina BojanPerioada de derulare: 2007-2008

CNCSIS tip TD cod 317 Implicatiile interactiunii genotip x mediu asupra selectiei si creerii de noi genotipuri rezistente la stressul din lunile de vara, la viermele de matase al dudului(Bombyx mori L.)Director de proiect: Drd Ing Bogdan VlaicPerioada de derulare: 2004-2006Valoarea: 18 000 lei

BANCA MONDIALĂ, Acord de grant 2238/23.11.2001 Model de organizare şi exploatare a unei ferme familiale de creştere a viermilor de mătase în zona TransilvanieiDirector de proiect: Prof Dr Ing Liviu Al Mărghitaş, Şef Lucr. Dr Ing. Daniel DezmireanPerioada de derulare: 2001-2005Valoarea: 45 000 $

IMPORTANŢA CERCETǍRII ŞTIINŢIFICE A CREŞTERII VIERMILOR DE MĂTASE

Studiul viermelui de mătase a fost iniţiat in Japonia, la începutul secolului XIX, sub impulsul dezvoltării sericiculturii şi a industriei mătasii, dar rapid a fost promovat şi ca un model valoros pentru studiile fundamentale.

Astǎzi viermele de mǎtase are un rol important în trei domenii: cercetare, sericiculturǎ şi biotehnologii (Goldsmith şi colab., 2005); În cercetarea ştiinţifică, viermii de mătase Bombyx mori  au constituit un model privilegiat pentru unele descoperiri în biologie, genetică şi medicină, cum ar fi: analiza reglajului genetic privind biosinteza proteinelor mătasii, dezvoltarea morfogenetică, studiul reglărilor legate de poikiloterme, constituind premiere. Studii şi cercetări au avut loc şi în alte domenii: endocrinologiei, toxicologiei, radiologiei, virusologiei şi biotehnologiilor.

În domeniul biotehnologiilor, viermele de mătase este un organism utilizat cu un imens interes pentru cercetarea ştiinţifică. În acest sens enumerăm: imobilizarea moleculelor – mătasea reprezentând un suport proteic; producerea interferonului alpha uman, în urma transferului unei gene implicate în producerea acestuia la viermii de mătase, utilizând ca vectori virusul poliedriei nucelare. De asemenea, s-au făcut cercetări în producerea interferonului utilizând virusul nepatogen pentru mamifere (perioadă scurtă de creştere în comparaţie cu microorganismele) şi cercetări privind transferul de gene între insecte diferite (transgeneza) (Nagaraju şi colab., 2001a).

În cadrul medicinii homeopate se crede că dacă se uscă la soare corpurile larvelor de viermi de mătase, acestea ar folosi la oprirea convulsilor datorate epilepsiei sau febrei, ar vindeca rubeola şi mâncărimile, ar ajuta splina şi ar trata atacurile sau congestiile cerebrale datorate căldurii şi frigului (Paşca, 2008a).

Pe lângă cele enumerate mai sus mai trebuie amintite şi raţiunile ecologice şi sociale a creşterii viermilor de mătase întrucât sericicultura prezintă riscuri reduse de poluare a mediului folosind cantităţi mici de insecticide, consumul de energie folosit în prelucrarea mătăsii este neglijabil şi nepoluant iar mătasea naturală reprezintă un produs ecologic, consumatorii manifestând o preferinţă deosebită pentru produsele naturale.

Dintre raţiunile sociale amintim că practicarea sericiculturii contribuie la ridicarea standardului de viaţă a populaţiei rurale şi a menţinerii genofondului autohton, deoarece energia formării mǎtasei şi a depunerii ouălor de către viermele de mătase depinde de condiţile de creştere şi de hrănire dar şi de asocierea pozitivă dintre numărul de generaţii dintr-un an şi creştere (Tazima, 1978).