Matase-structura chimica


Spre sfârşitul vieţii, viermele de matase se închide într-o construcţie numită gogoaşă de mătase, formată prin depunerea fibrei  de matase în 36-50 de straturi ce alcătuiesc peretele gogoaşei, este cunoscută şi sub denumirea de mătase nedegomată sau borangic.

STRUCTURA CHIMICĂ

- mătasea naturală este o fibră proteică
- componenta de bază a fibrei se numeşte fibroină
- cel mai important însoţitor al fibroinei este sericina – o substanţă cleioasă solubilă care poate fi îndepărtată prin fierbere în soluţie apoasă de săpun; operaţia  se numeşte degomare, iar filamentele obţinute poartă denumirea de mătase degomată;
- fibra mai conţine şi alte substanţe însoţitoare: pigmenţi, apă, substanţe minerale, substanţe extractibile (hidrocarburi, alcooli graşi)
  Fibrele brute ale firului matase sunt constituite din două filamente de fibroină sudate între ele cu sericină (substanța cleioasa de natura proteica), care se îndepărtează prin degomare. Este singura fibră naturală sub formă filamentară. Filamentul continuu obţinut după devidarea gogoşilor de mătase produse de larvele fluturilor Bombyx mori conţine fibroină de culoare albă (75 %) şi sericină (25 %) a cărei culoare depinde de specia viermilor.
Foto by Prof. ing. Keszegpal Catalina
Aspectul microscopic al matasii:
  •  în sectiune longitudinala -mătasea nedegomata se prezinta sub forma a doua filamente lungi indepartate intre ele de sericina, mătasea degomata, este tubulara, neteda, uniforma, transparenta, iar cele doua filamente sunt independente.
  • in secțiune transversala-cele doua filamente triunghiulare sunt reunite de sericina, prezentata printr-un contur negru

Compoziția fibroinei, care este mătasea propriu-zisă, este apropiată de cea a lânii: 48 %C, 27 %O, 6,5 %H, 18 %N şi urme de sulf.   Fibra de mătase este foarte higroscopică: poate absorbi apă până la 30 % din masa sa şi are repriza 12 %. Este slab conducătoare de căldură, puterea sa calorică este foarte mare. Arde greu, lungimea fibrei dintr-o gogoaşă: 800-1500m, este fină (fineţea depinde de provenienţă şi de varietatea larvei, de ex.: mătase din Italia – 1,75 den, mătase din Japonia — 1,4 den, mătase din China — 1, 15 den, mătase din Canton — 0,9 den), este elastică (filamentul se poate alungi 15 % şi revine la lungimea iniţială), suplă, albă lucioasă, uşoară (1000 m de fir — Nm 3000 — cântăresc 0,3 g; 1 kg de mătase acoperă distanţa Paris-Moscova).

Densitatea este de 1,3–1,37 g/cm3 la mătasea brută şi 1,25 g/cm3 la mătasea degomată. Este de 3 ori mai rezistentă la rupere decât lâna: tenacitatea: 24,5–39,5 cN/tex în mediu uscat şi 22–35 cN/tex în mediu umed, deci pierde din rezistenţă în mediu umed; alungirea la rupere: 17–25 % în mediu uscat şi 30 % în mediu umed; modul de elasticitate: 8,5 N/tex.

In stare crudă filamentul este mat. Luciul apare după degomare (după îndepărtarea sericinii). Degomarea îi conferă supleţe şi tuşeu foşnitor. Are un tuşeu moale, este o fibră de lux, prezintă un drapaj bun, se prelucrează bine, este cea mai subţire dintre fibrele naturale, se vopseşte şi se imprimă bine, se poate spăla manual, la maşini automate casnice, se încarcă foarte puţin electrostatic, are rezistenţă scăzută la frecare (trebuie precauţii în tratamentele de înnobilare), nu generează piling, are rezistenţă scăzută la expunere prelungită la soare.

Are o higroscopicitate ridicată (poate absorbi apă până la 50 % din masa sa cu o reţinere de 12 %, de unde şi capacitatea mare de a se vopsi şi de a se îngreuna). Repriza pentru tranzacţii economice este fixată la 11 %.

Contracţia fibrei este nulă în stare uscată şi 0,9 % în stare umedă.Rezistenţa la bacterii: degradare la depozitare în medii umede, sensibilă la umezeală şi putrezire şi la insecte.O expunere îndelungată la radiaţii UV degradează fibrele şi le colorează.Este slabă conducătoare de căldură, este rece vara şi călduroasă iarna.Aburul de 140°C nu are efect timp scurt dar degradează apoi fibra, efect similar prin expunere la soare. Se descompune în jur de 130 °C şi se carbonizează la 300 °C.

Proprietăţi chimice. Este solubilă, spre deosebire de lână, în acizi minerali concentraţi. Este un avantaj pentru determinarea compoziţiei amestecurilor de lână cu mătase. Este insensibilă la acizi minerali diluaţi si la cei organici (acetic). Acidul tartric îi dă tuşeul foşnitor. Acţiunea alcaliilor este slabă atât la rece cât şi la cald, dacă tratamentul este scurt şi fibrele sunt bine spălate. Prin tratament îndelungat, se degradează fibroina, atât la rece cât şi la cald. Trebuiesc precauţii la tratamentul cu oxidanţi sau reducători, trebuie o expunere scurtă şi o spălare bună; este posibilă albirea mătăsii cu apă oxigenată sau cu hidrosulfit. Acţiunea sărurilor metalice: clorura de zinc dizolvă mătasea, clorura de sodiu este fără efect în soluţii diluate, dar degradează fibra prin depozitare, dacă nu a fost total îndepărtată. Sărurile organice, precum cele de acetat, sunt fără efect. Tipuri de coloranţi folosiţi: acizi, bazici, cu crom, de cadă, direcţi, metalici, reactivi. Coloranţii acizi sunt cei mai folosiţi pentru că păstrează luciul mătăsii.

Întreţinere. Spălare, de preferinţă, manuală, sau la maşina de spălat la max. 40 °C, prin acţiune mecanică redusă, clătiri la temperaturi descrescânde, stoarcerea redusă. Nu se usucă în uscător, ci la umbră pe un loc plat. Nu se albeşte cu clor. Se calcă la temperatură scăzută, cu ţesătura umedă. Se curăţă chimic cu solvenţi obişnuiţi, fără tricloretilenă.

Sursa  http://www.dex-tex.info/dictionartextil/id.M%C4%83tase+natural%C4%83/i

Densitatea mătăsii

Densitatea este variabilă, în funcție de zona de pe gogoaşă astfel:

  • fibra din zona exterioară are 1,442 g/cm3
  • la mijloc 1,40 g/cm3
  • în interior 1,32 g/cm3
  • iar mătasea degomată are 1,34 g/cm3

Diametrul fibrelor este de 20–30 µm la partea exterioară, de 30–40 µm la mijloc şi de 17–25 µm la partea inferioară.
Mătasea are rezistenţa la rupere cea mai mare dintre fibrele naturale, ajungând până la 46 daN/mm2; în stare de imersie aceasta scade cu circa 13%, iar prin degomare pierderea de rezistenţă este de 30%.

Deformaţia la rupere variază de la 12 la 25%, iar în mediu umed creşte până la 30%.

Modulul de elasticitate variază între 700 şi 864 daN/mm2

Mătase naturală degomată

Filamente de fibroină eliberate de sericină prin degomare. Pierderea prin degomare este de 20–25 % iar mătasea capătă supleţe şi luciu şi un foşnet specific. Rezistenţa mătăsii degomate este mai mică cu circa 25% faţă de rezistenţa dinainte de degomare.

Culoarea mătăsii naturale

Culoarea mătăsii brute este dată de pigmenţii din sericină (galben, galben-verzui sau albă); după degomare, mătasea este alb strălucitoare.



About these ads

Posted on April 15, 2012, in Postari recente! and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: